Se pare că Vadu Izei a dispus de una dintre cele mai vechi școli sătești din jud. Maramureș.Potrivit lucrării ” Pagini din Istoria Maramureșului”, în 1773 s-au zidit școli în mai multe localități de pe Valea Izei,printre care se numără și Vadu Izei.
Prima informație sigură despre școală o avem din ” Inventarul școlii din comuna Vadului” făcut la 18 iulie 1868. Școala era dotată cu abecedare,catehisme, Istoria Bibliei Vechi, Geografie. Tot din acest inventar aflăm că școala dispune de o bibliotecă destul de însemnată la acea vreme.
În anul 1880 erau înscriși în școală 117 elevi, dar au frecventat numai 32.
După informațiile deținute până în prezent primul învățător „ Docinte în Vadu” a fost Nicolau Babuțiu între anii 1866-1869, iar între anii 1873-1878 Basiliu Boșca.
În anul 1910 se construiește Școala nr.1 cu două săli de clasă și o cameră-locuință pentru învățător.Clădirea era zidită din piatră și acoperită cu țiglă.
În anul 1920 Școala din Vad este menționată ca fiind Școala Primară de Stat și funcționează cu două posturi de învățători( Lucreția Dragoș și Teodor Danciu).
Din septembrie 1926 în comuna Vadu Izei funcționează și Școala nr.2, având o sală de clasă și o locuință pentru învățător.La această dată biblioteca avea 115 volume.
În această perioadă director al școlii este unul dintre cei mai energici învățători, care prin munca lui a pus bazele unui învățământ de calitate. Acesta este Teodor Utan, tatăl poetului Tiberiu Utan și al publicistului Sever Utan.
În anul școlar 1950-1951 s-au deschis cursurile învățământului de 7 ani.
Trebuie să mai amintim faptul că în anul 1934 este numit învățător în Vad Vasile Chișu, cel mai iubit și apreciat dintre cadrele didactice ale acestui sat, care își va consacra 11 de ani din viață în munca cu copiii vădenilor. S-a stabilit la tinereţe în Vadu Izei şi aici şi-a întemeiat familia prin căsătoria cu Victoria Muntean, localnică a acestei frumoase aşezări. Preparandia o făcuse în Gherla având ca profesori, între alţii , pe Ilariu Boroş, vicarul Maramureşului după Unire şi pe Vasile Suciu, Mitropolitul de mai târziu al Blajului. Eminentul dascăl Vasile Chişu a murit pentru un ideal ce nu era al său. L-a ucis „drăguţul de împărat” de la Viena, cu speranţa deşartă că îşi va salva tronul şubrezit de vreme şi nedreptăţi. Apoi au condus destinele învăţământului din Vadul Izei, alături de colegii lor, următorii directori: Chiş Ladislau, Chiş Victor, Ionescu Constantin, Şofariu Ghiţă, Marina Gheorghe, Apan Ioana, Teleptean Ioan, Mureşan Liviu, Ardelean Vasile, Iegher Ioan, Dindiligan Livia, Vraja Ioan, Hotea Ioan,Trifoi Silviu şi în prezent prof. Vraja Ioan.
Se pot arăta realizări importante în ceea ce priveşte extinderea spaţiului pentru învăţământ(construirea corpului nou de şcoală şi a Grădiniţei cu program normal) şi progrese importante în ceea ce priveşte calitatea actului educaţional şi selectarea unui colectiv de cadre didactice bine pregătit.
Se pot arăta realizări importante în ceea ce priveşte extinderea spaţiului pentru învăţământ(construirea corpului nou de şcoală şi a Grădiniţei cu program normal) şi progrese importante în ceea ce priveşte calitatea actului educaţional şi selectarea unui colectiv de cadre didactice bine pregătit.
În prezent în comuna Vadu Izei funcţionează două unităţi şcolare de stat:
Şcoala Gimnazială Vadu Izei – şcoala cu personalitate juridică
Şcoala Gimnazială Valea Stejarului – structură
Date certe despre învăţământul elementar din Valea Stejarului avem doar de la sfârşitul secolului XVIII, dar cu siguranţă acesta era mai vechi ca şi în multe din satele maramureşene, având în vedere vechimea satului
Un document din anul 1898 arată că în acest an la Şcoala din Valea Stejarului existau 52 de şcolari în clasele I-IV şi 19 şcolari la şcoala repetiţională, învăţător era Teodor Michnea (localnic), care era şi cantor la biserică. Desigur, şcoala era mult mai veche, lucru ce reiese din documente, astfel că în anul 1881 erau 41 ştiutori de carte în sat. În anul 1900 erau în sat 16 ştiutori de carte. În anul 1910 ştiau să scrie şi să citească 21 din cei 571 de locuitori ai satului.
În anul 1930 ştiutorii de carte erau în număr de 59 şi reprezentau un procent de 13,5% din populaţia satului. În anul şcolar 1934-1935 învăţătorul Gheorghe Ivanciuc înregistrează în catalogul claselor I-IV un număr de 86 elevi, printre care şi adulţi. În anul şcolar 1949-1950 sunt înscrişi, împreună cu cei de la cursurile de alfabetizare, 78 de elevi.
Deoarece exista numai şcoala primară, cei care treceau în ciclul gimnazial frecventau şcoala de centru din comuna Vadu Izei făcând naveta (7 km) pe jos.
În vederea şcolarizării pe plan local şi a asigurării spaţiului corespunzător bunei desfăşurări a procesului instructiv-educativ în anul 1960, Şcolii din Valea Stejarului i se adaugă un corp de clădire din cărămidă şi în 1966 se construieşte un alt corp de şcoală, vechea clădire a şcolii fiind destinată Căminului Cultural.
Odată cu construirea celor două corpuri de şcoală, ele sunt dotate corespunzător şi se repartizează cadre didactice calificate(educatori, învăţători, profesori). În anul şcolar 2003-2004, şcoala era încadrată numai cu cadre didactice calificate.
În prezent procentul de încadrare cu personal calificat în toate unităţile de pe raza comunei este de 100%. Succesul în munca instructiv-educativă depinde în cea mai mare măsură de cadrele didactice, de competenţa şi dragostea lor pentru profesie. Dascălii sunt cei dintâi care transmit generaţiilor tinere în mod organizat şi planificat, valorile culturale create de generaţiile trecute, le îndrumă paşii în vastul domeniu al ştiinţelor, veghează asupra formării personalităţii lor, asupra orientării lor şcolare şi profesionale.
Stilul de conducere şi climatul este bun pentru că există competenţă managerială, deciziile sunt luate corect, sunt coordonate bine şi corect toate compartimentele, iar percepţia cadrelor didactice este favorabilă. Şcoala are un caracter deschis şi disponibilitatea de a colabora cu organizaţii nonguvernamentale, cu instituţiile din localitate reprezentând o forţă pentru cei interesaţi de educaţie.